Maria BRAȘOVEANU-CUDLENCO: Bibliotecarul nu este paznic la cărți

În copilărie visam să devin pedagog, dar am ajuns bibliotecară. Acum spun că nu-i rău. Un învățător are o clasă, dar un bibliotecar lucrează cu un sat. Am fost angajată la biblioteca din satul Crihana Veche, Cahul, în anul 1978, când aveam 17 ani. Mereu mi-au plăcut cărțile, iar pentru a le înțelege și mai bine am învățat la Școala de Iluminare Culturală, acum Colegiul de Arte „Nicolae Botgros” din orașul Soroca, pe care am absolvit-o cu mențiune, iar mai târziu, la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova.

În cele patru decenii de când sunt bibliotecară am crescut împreună cu această profesie. Am știut să fiu și administratoarea fondului de carte, și consilier vocațional, și instructor IT, și psiholog, și organizator de evenimente, și șefa centrului de documentare. De toate am făcut, dar niciodată nu am uitat să promovez cartea pentru că de la ea încep toate. Am învățat mereu alături de cititorii mei. În timp ce ei împrumutau o carte, eu citeam două ca să știu data viitoare ce să le propun. Niciodată nu mi-am propus să fac din profesia mea o carieră, dar se pare că așa se numește acum dăruirea de sine unei activități. Am lucrat mereu cu pasiune, răbdare, perseverență și amabilitate cu toți cei care mi-au pășit pragul casei… adică a bibliotecii.

Prin anii 90 am trăit un coșmar. Mă temeam că se va închide biblioteca din sat așa cum auzeam pe la televizor că se întâmplă prin alte localități din lipsă de carte și cititori. Adunam cărți în grafie latină din toate sursele, de la cititori și instituții. Mergeam cu cărțile la școală, prin brigăzi, la grădiniță și mă bucuram pentru fiecare carte împrumutată. Atunci am înțeles cât e de grea și importantă munca de bibliotecară. Nu trebuie să stai paznic la cărți, dar să le dai tuturor celor care au nevoie de ele. Am reușit să cresc generații de oameni erudiți cu care acum mă mândresc și se mândrește și satul.

Din dorința de a dezvolta și diversifica serviciile bibliotecii am inițiat mai multe proiecte pentru actualizarea colecțiilor de carte și documente, modernizarea și dotarea spațiilor cu mobilier, tehnologii și echipamente. Inovațiile au oferit oportunități și noi servicii de educație și instruire. Iar acestea au fost aduse în sat cu ajutorul unor proiecte la care am lucrat în ultimii ani.

Am început cu Pagini de istorie locală pentru a valorifica și promova istoria, tradițiile și obiceiurile satului.

Apoi au venit Copiii și părinții citesc în care ne-am propus să cultivăm dragostea pentru lectură la copiii.

Pentru cei mai mari am deschis un Digital Lab pentru Seniori pentru a-i alfabetiza cu noile tehnologii, apoi am creat un Centru de Educație a Adulților.

Am găsit Sunet și Culoare Pentru Fiecare locuitor al satului cu deficiențe senzoriale.

Am oferit Educație mediatică pentru toți pentru a facilita accesul populației la informația corectă și obiectivă, a cultiva gândirea critică și preveni fenomenul de manipulare și dezinformare.

Apoi am fost Împreună împotriva violenței în familii ca să promovăm egalitatea de gen, abilitarea femeilor și fetelor pentru a-și folosi drepturile în viața socială.

Prin Participare la guvernarea locală prin Juriile Cetățenești Locale am sporit gradul de implicare civică a consătenilor care au construit rampa de acces către bibliotecă.

Am inițiat Clubul „EU cetățean activ” pentru a deveni mai competitivi, flexibili, apți să luăm decizii atât personale, cât și la nivel de comunitate.

Am făcut parte din proiectul Reabilitarea parțială a grădiniței-creșă „Clopoțelul” din sat.

Acum promovăm potențialul turistic din lunca Prutului de Jos grație Centrului de Informare și Promovare Turistică Crihana Veche.

În prezent susținem Copiii pentru pace și oferim asistență pentru integrarea și socializarea copiilor din Ucraina refugiați din calea războiului.

În toți acești ani de când sunt la Biblioteca Publică Crihana Veche am reușit să creez nu doar o încăpere cu cărți, dar un centru de cultură, informare, cercetare, instruire, relaxare și socializare. Un centru al comunității destinat tuturor consătenilor în care aceștia să găsească o carte pentru suflet, o informație pentru serviciu, un ghid pentru o călătorie, o poezie pentru un matineu, un proiect pentru o casă, o informație pentru mai multă implicare. Toate acestea vreau să îi transforme pe oameni în cetățeni activi care își pot rezolva nu doar problemele personale, dar să găsească soluții și pentru provocările cu care se confruntă localitatea, țara, lumea. Aceasta este misiunea bibliotecii de astăzi și eu vreau să cred că fac parte din echipa schimbărilor.

Nu regret că sunt bibliotecară. Că am pus uneori interesele bibliotecii înainte celor personale, că m-am gândit mai întâi la cărți și apoi la cratițe, că am căutat bani pentru bibliotecă și după aia pentru drumuri. Vreau să vă spun că am reușit și una și alta și asta mă face să fiu recunoscătoare celor care m-au înțeles și susținut.

Acum mai am un vis. După 44 de ani de muncă vreau să las biblioteca din sat într-un spațiu nou, luminos, colorat, cu rafturi și mobilier modern, dotat cu tehnică de ultimă generație așa cum am văzut în Europa. Cititorii din satul Crihana Veche merită asta, iar autoritățile locale știu că o bibliotecă este probabil cea mai importantă instituție dintr-o localitate pentru că și ele fac parte din ea.

Fotografii din arhiva personală.