Ecaterina COVALI-CHEPTĂNARU: am trei vise legate de meserie
Acum 16 ani, am ridicat primul onorariu pentru un material radio. Au urmat societatea civilă, proiecte TV cu formate exclusiviste, toate împletite cu studii de licență și masterat. Am format și sudat o echipă și am condus o televiziune. Azi cresc o fetiță pe nume Alexandra, iar în două săptămâni susțin disertația mea la o universitate din România. Sunt Ecaterina COVALI-CHEPTĂNARU si uneori mă prezint și în calitate de femeie de afaceri deoarece îngrijesc și de un mic business pe care l-am lansat când marea mea iubire – televiziunea – m-a secat de puteri.
MUNCA pornește întotdeauna de la patimă și feblețe. Altfel nu mă pot urni din loc… Poate asta și mă face să cred că un om se naște muncitor, trebuie să aibă asta în ADN-ul lui. Ion Druță, care prin operele sale a sădit câte un grăunte de demnitate, patriotism, cumsecădenie în noi, are mai multe scrieri în care vorbește despre moldoveni că ar fi un neam harnic și muncitor. Îl cred când mă uit la prietenii, rudele și cunoscuții mei. Dar tare m-aș bucura să avem mai puține sărbători, să ieșim mai repede din ele și măcar câteodată în instituțiile publice să ridice cineva receptorul după ora 16.00. Astfel lucrurile ar merge mai repede și mai bine în țara asta.
Pornind de la cele de mai sus despre ADN, pot sune că în spatele succeselor mele stă mama. Pe de altă parte nu pot neglija și cantitățile industriale de cafea pe care am băut-o prin redacții sau acasă din dorința de a face cât mai multe și – de ce nu – ca inspirație pentru visele mele fără număr. Eu sunt o visătoare incurabilă care se pupă bine cu Capricornul pragmatic din mine. Din această combinație am reușit să fac un om care nu se teme de provocări și știe să se bucure de succese bine muncite.
Ca să fiu sinceră până la capăt pot spune că am încercat să fug de meserie, să fug ireversibil. Să fii realizatoare, pe alocuri și producătoare, într-o televiziune este o muncă enormă. Camera de filmat va stoarce din tine și ultime picătură de energie. Nu cruță pe nimeni. Am citit studii în care cercetătorii au demonstrat următoarea realitate socială: ritmul televiziunii este de trei ori mai mare decât metabolismul uman, așa că te epuizează de trei ori mai repede decât alte activități. Orice ai face din punct de vedere fizic (sport, cafea, energizante…) oricum rămâi la nivel de om în urma camerei. E un exercițiu suprauman și cu toate acestea n-am putut să fug din televiziune, iar acum mă pregătesc să revin din nou în studiouri. O iubesc și doar acolo mă simt vie.
”Punți către Europa” este cea mai mare realizare a mea de până acum. Pe parcursul a câtorva ani am provocat la sinceritate președinți, prim-miniștri și alte oficialități de rang înalt din țările membre ale Uniunii Europene care și-au împărtășit experiența lor de integrare europeană, într-o serie de interviuri-documentare televizate. A fost un succes, și vreau să cred că acest produs va reveni pe micile ecrane acel program cu oameni interesanți și idei bune de urmat pentru a fi într-un pas cu lumea bună.
Bineînțeles, Emotion Shop – afacerea pe care am pornit-o acum patru ani – rămâne și ea pe lista cu priorități. Dintr-un elan tineresc la care nu vreau să renunț, voi continua să transform desenele copiilor în bijuterii din metal prețios. Bucuriile clienților mei mă ajută să găsesc timp și energie pentru această activitate care îmbină în sine talentul copiilor, iubirea părinților și măiestria giuvaergiilor. Să porți o bijuterie concepută de copilul tău înseamnă o investiție enormă în talentul lui și să-i cultivi încrederea în ceea ce face.
Acum am cel puțin trei vise legate de meserie, iar bucuria mea este că știu exact ce am de făcut. Mă rog cerului de sănătate și pace, în rest, pe lumea asta, poți face orice.
Fotografii din arhiva personală a invitatei.