„Risipă de creier”, la nivel mondial

Multe state investesc în pregătirea specialiștilor fără a se asigura că aceștia vor avea locuri de muncă pe măsura instruirii. Fenomenul a fost numit „risipă de creier” și se atestă mai ales în țările aflate în tranziție sau cele marcate de migrație. Problema nu este străină și statelor unde imigranții cu studii universitare își caută un loc de muncă și sunt nevoiți să accepte munci necalificate doar pentru a supraviețui. Toate acestea se produc pe fundalul unor proceduri birocratice și juridice complicate de obținere a unei recunoașteri internaționale a studiilor și a experienței de muncă.

BBC povestește într-un articol istoriile mai multor imigranți bine școliți care au fost nevoiți să își părăsească propriile țări pentru a-și salva familiile din fața unor pericole. Unii dintre ei sunt programatori sau medici cu diplome la universități de top și cu o vastă experiență în domeniile profesate. Pentru mulți dintre ei, procesul de identificare a unui loc de muncă la destinație pe măsura cunoștințelor și abilităților poate dura ani de zile cu zeci de refuzuri.

Majoritatea migranților, până la urmă, pentru a supraviețui ajung să accepte locuri de muncă de livrator de colete sau alte activități care nu necesită nici măcar o școală terminată. Asta din cauza lipsei așa-numitei experiențe locale, menționează autorul materialului, în detrimentul pregătirii bune și a pretențiilor salariale mici pe care le au imigranții.

Potrivit unor experți în resurse umane, „risipa de creier” are loc din mai multe motive, printre care nerecunoașterea studiilor și a experienței anterioare, obstacole în acordarea licențelor, probleme lingvistice sau pur și simplu discriminare din partea angajatorilor sau a lucrătorilor din țara respectivă.

Unii acceptă orice oportunitate de job cu speranța că va apărea și șansa de a reveni la profesia pentru care au învățat ani de zile la universitate, dar șansele scad odată ce această iluzie se întinde pe ani de zile.

Statele Unite ale Americii sunt printre cele mai mari piețe unde este monitorizată „risipa de creier”. Potrivit unor studii ale Institutului pentru Politici de Migrație, între 20 și 25 la sută dintre imigranții cu studii universitare sunt subapreciați pe piața muncii, iar unii chiar ajung să fie șomeri cu diplomă universitară. Cei mai afectați sunt migranții de culoare și hispanici, cei cu mai puține cunoștințe în limba engleză și solicitanții de azil. Iar printre calificările care necesită cel mai mare efort pentru a fi recunoscute sunt cele din medicină. 15 la sută dintre medicii cu pregătire internațională nu au un loc de muncă, în comparație cu 9 la sută dintre cei formați pe plan intern.

Cât costă „risipa de creier”

Calculele Institutului pentru Politici de Migrație arată că un sistem care direcționează migranții către locuri de muncă care nu le folosesc toate abilitățile acestora provoacă pierderi. Doar în Statele Unite ale Americii, potrivit estimărilor, salariile pierdute ale migranților bine pregătiți care au acceptat munci necalificate se ridică la aproape 40 de miliarde de dolari în fiecare an. Toate acestea din cauza condițiilor dure de acreditare în anumite domenii, cum ar fi medicina care solicită multe acte confirmative și costisitoare pentru licențiere. Se ajunge și la situații când un stomatolog trebuie să înceapă un program de studii de la zero, în loc de un curs suplimentar pentru a obține o calificare compatibilă. Asta și face ca mulți specialiști pentru a supraviețui aleg activități de taximetriști, constructori, bone sau casieri.

Problema „risipei de creier” este caracteristică și altor state cu un număr mare de migranți. Spre exemplu în Argentina, unde sunt refugiați mai mulți venezueleni, 36 la sută din respondenții unui sondaj erau șomeri, iar 52 la sută își câștigau existența la munci necalificate, asta deși aveau studii și proveneau din clasa de mijloc.

Fiecare guvern, pe cont propriu

„Risipa de creier” este o provocare serioasă pentru mai multe guverne. Acestea vor trebui să își revadă politicile de migrație și integrare a migranților pe termen lung. Uniunea Europeană a adoptat mai multe tratate de recunoaștere reciprocă a diplomelor de studii și armonizarea programelor de pregătire a specialiștilor. Cu toate acestea, menționează analiștii solicitați de BBC, problema rămâne în angajatori care trebuie educați să depășească frica de necunoscut.

În unele țări există diferite programe de stat care au ca scop reducerea barierelor de angajare cu care se confruntă profesioniștii sosiți din altă parte. Aceștia trebuie să își refacă nu doar modul de a acționa pe piața muncii, dar să și își schimbe CV-urile care îi poate elimina din concurs pentru diferențele de format. Cu toate acestea, menționează experții, programele de relocare concepute pentru a ajuta refugiații să devină autosuficienți cât mai curând posibil îi fac pe migranți să câștige pe termen scurt, dar să piardă pe termen lung. Oamenii cu experiență profesională sunt împinși astfel „să accepte orice loc de muncă și, de obicei, acele locuri de muncă sunt slab calificate, fără mobilitate sau creștere în carieră”.

Pandemia a schimbat situația în medicină

COVID-19 a produs un deficit de specialiști în sistemul medical, iar multe guverne s-au văzut nevoite să simplifice cerințele de angajare a cadrelor medicale. În Marea Britanie, de exemplu, au putut fi angajați specialiști fără înregistrare la Consiliul General Medical, fapt care solicita timp și cheltuieli din partea celor care au făcut o facultate în străinătate. La fel au procedat și alte state care au simplificat aprobarea calificărilor obținute în străinătate. E o picătură, afirmă experții în piața muncii, dar un exemplu că lucrurile pot fi îmbunătățite atât pentru cei în căutarea unui loc de muncă, dar și pentru piața care poate câștiga de pe urma angajării unui bun specialist indiferent unde și-a început cariera.

Foto simbol Per Loov.