INTERVIU. Forță de muncă vom mai avea, dar scumpă și neproductivă

Valeriu SAINSUS este printre puținii demografi pe care îi are Republica Moldova. În calitate de doctor conferențiar la Academia de Studii Economice din Moldova, el îmbină demografia cu științele economice. Potrivit lui, migrația moldovenilor peste hotare reduce pe termen scurt numărul șomerilor, dar provoacă un gol enorm pe piața muncii pe termen mediu și lung.

Cum se explică din punct de vedere demografic criza forței de muncă cu care se confruntă astăzi Republica Moldova?

Republica Moldova a fost mereu o țară cu surplus de forță de muncă, iar această particularitate s-a atenuat în perioada de independență. Datele statistice arată că astăzi numărul angajaților oscilează între 850 de mii și 900 de mii. În acest context trebuie să menționăm faptul că migrația a contribuit cel mai mult la reducerea numărului de angajați în țară. Astăzi o bună parte din forța de muncă este antrenată peste hotare, dovada sunt remitențele care vin în rezultatul acestei migrații.

O altă problema care reduce capacitățile pieței de muncă este îmbătrânirea demografică. Acum în circuitul demografic domină persoanele trecute de 50 de ani, adică înainte de pensionare. Chiar dacă categoria aceasta de vârstă este marcată de o mortalitate înaltă, mai ales în rândurile bărbaților, ea rămâne una numeroasă pentru piața muncii. Din urmă vin cei care au trecut de 40 de ani, o generație din punct de vedere numeric este de aproape două ori mai mică în comparație cu pre-pensionarii.

Ce înseamnă aceasta din perspectivă economică?

Forță de muncă vom mai avea, dar aceasta forță de muncă va fi foarte scumpă și nu va fi productivă. Pe măsura înaintării în vârstă – peste 45 de ani – potențialul fizic al forței de muncă scade.

Ce se întâmplă cu celelalte generații, de la 20 la 40 de ani?

Generația de 30-40 de ani este mai numeroasă decât cele menționate mai sus, peste șapte la sută, și asta va reconfigura piața forței de muncă pentru o perioadă, după care va urma o criză dictată de scăderea bruscă a numărului tinerilor de 20 de ani.

Ce reprezintă categoria 20 de ani care intră acum pe piața muncii?

Este o generație foarte mică din punct de vedere numeric, doar cinci la sută din numărul total al populației. Aceasta a fost născută în perioada anilor 2000 și este de aproape două ori mai mică în comparație cu cea din anii ‘90. Foarte mulți din acești tineri, după ce și-au făcut studiile peste hotare, nu s-au mai întors acasă.

Marea barieră de a accede pe piața muncii este salariul. Toate persoanele cu studii superioare ar începe să muncească în Republica Moldova cu un salariu de cel puțin șapte-opt de mii, asta ar însemna vreo patru sute de dolari. Atâta timp cât piața nu le poate oferi acest minim, două treimi din studenții cu care am stat de vorbă vor să plece peste hotare fie pentru a-și continua studiile, fie la o muncă necalificată.

Încă o problemă stringentă generațională este că tinerii nu pot accede pe treptele carierei și asta le reduce din încrederea că au șanse de creștere la locul de muncă.

Dat cât de pregătiți sunt pentru această creștere?

Părinții au cea mai mare influență asupra studenților. O bună parte din ei sunt asigurați de părinți, iar dorința lor de a crește pe domeniul de formare este destul de redusă. Plecarea părinților le induce tinerilor că mereu există o cale de a migra. Am devenit instituții care producem diplome, dar nu și specialiști.

Ce soluții au autoritățile pentru a preveni acum criza de angajați pe piața muncii?

Cercetările pe care le avem arată că problemele au început încă de la facultate. De aproape două decenii instituțiile de învățământ se adaptează nu cerințelor pieței, dar celor care solicită servicii de studii. Astfel universitățile nu au făcut altceva decât să reacționeze la valul mare de tineri care își doreau studii superioare. În ultimii ani noi am avut multe cereri în domeniul finanțelor, dreptului, apoi turismului. Între timp a scăzut numărul candidaților, dar și calitatea studiilor. Aceasta abordare creează marile disproporționalități pe piața muncii. Dacă un absolvent nu își găsește un loc de muncă într-un an, el este sortit emigrării și accesării unui loc de muncă în afara specializării pe care o are.

Credeți că o intervenție a statului pe piața universitară ar rezolva problema acum?

Este nevoi o strategie coerentă în domeniul politicilor de pregătire a specialiștilor, dar și de optimizare a universităților. Fiecare instituție de învățământ trebuie să aibă un domeniu prioritar al pregătirii pe care o face. Avem instituții care se dublează și e nevoie de o separare clară a domeniilor de activitate. Rivalitatea între universități nu a dus la creșterea calității, dar mai degrabă la concentrarea pe numărul studenților, iar asta a influențat calitatea studiilor.

Au fost priorități dictate de cei care solicitau înmatricularea la studii, nu de analize ale necesităților de specialiști pe piață. Iar astăzi ne confruntăm cu situația când din zece studenți pregătiți la bănci numai unul își poate găsi un loc pe piața bancară.

Reiese că specialiști avem, atunci cum să înțelegem antreprenorii care se confruntă cu lipsa de angajați?

Există mai multe explicații. Prima ar fi migrația. Atâta timp cât pentru o post calificat în Republica Moldova se achită mai puțin decât pentru o muncă necalificată peste hotare, oamenii vor alege să plece acolo unde salariile sunt mai mari, chiar dacă în țara lor au oferte de muncă. Statul trebuie să aibă grijă să facă locurile de muncă atractive și salariile competitive în comparație cu țările din regiune. Nu poate o persoană care are o calificare profesională sau o meserie să aibă un salariu minim de trei mii de lei cu care nu își poate acoperi existența pentru o lună de zile.

Poate fi cumva provocată creșterea natalității pentru a compensa pierderile de populație pe termen lung?

Actuala guvernare a făcut niște aluzii la schimbarea priorităților în domeniul reproducerii și suntem în așteptarea acestor politici. Eu oricum rămân rezervat că ele ar putea schimba ceva deoarece ne așteaptă o perioadă foarte complicată marcată de fluxul mare al oamenilor care au plecat și continuă să plece în afară țării.

În demografie noi ne referim mai mult la deceniu, acolo avem o legitate stabilă. E foarte greu să faci prognoze pentru patru-cinci ani din cauza unor date statistice care sunt în evoluție și te pot duce în eroare.

Cât de mult ar rezolva problema importul de forță de muncă străină, așa cum este promovată această salvare de unii antreprenori care se confruntă cu lipsa angajaților?

Acest import se produce și acum latent mai ales în cadrul unor corporații care vin cu forța lor de muncă. Iar argumentul lor de bază este că marea majoritate a personalului de pe loc nu ar corespunde rigorilor de pregătire solicitate de companie. Astfel aproape zece la sută din forța lor de muncă vine din străinătate împreună cu compania. Chiar dacă acordurile cu statul prevăd o cotă mai mică, marea majoritate nu își pot asigura funcționalitatea cu specialiștii de pe loc.

Ce prognoze aveți pentru următorii ani? Ce schimbări pot interveni pe piața forței de muncă din Republica Moldova?

Schimbări radicale nu vor interveni. Migrația va domina în continuare din cauză că locurile de muncă nu sunt atractive salarial, dar și a diferenței dintre cerere și ofertă pe piața muncii și aici mă refer la pregătirea profesională a tinerilor și locurile de muncă existente în Republica Moldova.

Din alte considerente pur demografice, continuă integrarea familiilor. Asta înseamnă că odată stabilite peste hotare, acestea își vor lua încolo și copiii. În ultimii 30 de ani pierderea de peste un milion de oameni, chiar dacă recensământul arată că numărul este mai mic, devine tot mai conturată, iar cei plecați peste hotare sunt deja integrați în societățile în care s-au stabilit.

Fotografie din arhiva personală.