Sofia ȘULEANSCHI: Situația se schimbă, dar problemele în învățământul profesional persistă

Învățământul profesional tehnic este în continuă schimbare. În ultimii ani se fac eforturi pentru cuplarea lui la necesitățile economiei naționale. Sunt implicați mai mulți factori: instituțiile de învățământ, antreprenorii, autoritățile și societatea civilă. Dar procesul este anevoios și fiecare vede lucrurile diferit. Cât de departe au ajuns reformele și când se va produce schimbarea? Sofia Șuleanschi, directoarea Centrului pentru Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri (CEDA), a sprijinit în ultimii zece ani formarea profesională de calitate și educația pentru carieră. În cadrul mai multor proiecte, CEDA a oferit sprijin și consultanță pentru reformarea sistemului.

Unde a ajuns procesul de reformare a sistemului de instruire profesional tehnică și cât de aproape este acesta de necesitățile economiei naționale?

Astăzi specialiștii pentru economia națională se pregătesc în școli profesionale, colegii și centre de excelență. Instruirea se face din bani bugetari și la comandă de stat. Fiecare dintre aceste instituții își au un rol bine determinat de la instruire la calificare și recalificare. În ultimii ani am observat o îmbunătățire considerabilă a bazei materiale, s-au cumpărat laboratoare și echipamente noi. Există și un cadru legislativ care le permite să se dezvolte mai creativ și chiar să desfășoare anumite activități antreprenoriale.

În pofida schimbărilor înregistrate se mai atestă o serie de probleme semnalate mai ales de antreprenori. Aceștia declară că nu sunt satisfăcuți de calitatea cunoștințelor, mai ales din școlile profesionale. Din aceste considerente unii renunță la pregătirea formală a specialiștilor și preferă să își instruiască singuri viitorii angajați în funcție de prioritățile pe care le au la întreprindere.

În cadrul unei cercetări i-am întrebat pe oamenii de afaceri care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă un specialist pregătit de o școală profesională. Surprinzător am descoperit că printre ele domina calitatea de a fi ascultător și de a ține cont de ceea ce spune șeful de echipă. Din păcate mai puțini se refereau la ceea ce ar trebui să știe un viitor angajat pentru a se integra mai lesne în procesul de muncă. Eu cred că sistemul de instruire profesională are nevoie în primul rând din apreciere corectă a calității studiilor din partea angajatorilor.

Și atunci cum împăcăm sistemul de pregătire a specialiștilor cu cei care îi așteaptă la muncă?

Studiile arată că antreprenorii au nevoie de școlarizarea angajaților. Dar este necesară adaptarea sistemului educațional la necesitățile angajatorilor. Astăzi nimeni nu mai poate aștepta doi sau trei ani până se pregătește un specialist. Pentru unii și șase luni e mult. Astăzi avem antreprenori care își formează viitorii angajați în procesul de lucru cu ajutorul unor mentori.

Este foarte bine că școlile și-au modernizat programele educaționale, dar ele ar trebui să fie capabile să reacționeze și la schimbările pe piața muncii care au loc acum. De exemplu să poată organiza cursuri cu o durată de la câteva săptămâni la câteva luni pentru anumiți specialiști la solicitarea unei ramuri a economiei. Asta ar fi o oportunitate enormă atât pentru potențialul școlii, dar și pentru economie.

Astăzi avem experiența Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă din Moldova care deține un sistem de pregătire de scurtă durată a specialiștilor. Eu cred că se poate merge și mai departe când beneficiarii singuri să își poată alege cursurile de care au nevoie. Spre exemplu, aceștia vor obține niște vaucere cu care vor putea plăti pentru instruire de scurtă durată la o școală care prestează asemenea servicii sau chiar la locul de muncă dacă există instructori. Procedura ar eficientiza banii publici și i-ar ajuta și pe absolvenți să își aprofundeze cunoștințele într-un domeniu solicitat de antreprenor.

Cine ar trebui să își asume rolul de promotor al acestor schimbări?

Din păcate nu am văzut pe nimeni care să vină cu această inițiativă. Nu am observat o implicare activă din partea Ministerului Economiei care ar trebui să fie cel mai interesat deoarece prognoza dezvoltării economice pe care o fac trebuie să fie legată de forța de muncă. Ministerul Muncii se ocupă de politici, iar ANOFM ca agenție de implementare a politicilor de susținerea celor în căutarea unui loc de muncă. Nu este clar ce rol își asumă sectorul privat. Anume antreprenorii ar trebui să dea dovadă de mai multă inițiativă, dar se pare că ei nu întotdeauna au răbdare să lucreze cu începătorii.

Și cum vedeți dumneavoastră această implicare?

Ar trebui să fie mai active comitetele sectoriale din care fac parte patronatele, asociațiile de business. Acestea trebuie să se implice mai mult la studierea pieței, prognoze și comenzi. Nu e de ajuns să primim aceste documente de la Ministerul Economiei, este nevoie și de o implicare mai mare și din partea societății civile. Deocamdată nu am văzut conectat la acest sistem micul business care și-a demonstrat în ultimii ani o foarte mare flexibilitate pe piața muncii. Toți trebuie să participe la acest proces de punctare a problemelor și de identificare a soluțiilor.

Există vreun rezultat al reformelor care atestă o schimbare în sistemul de instruire profesională?

Eu mă tem de cuvântul reformă, din cauză că atunci când începem una uităm să o finalizăm pe precedenta, apoi renunțăm la ultima pentru a lansa alta. Este nevoie de continuitate în tot ceea ce facem pentru a obține rezultate.

În ultimii ani am observat o întinerire a cadrelor didactice din școlile profesionale. Mai sunt probleme la nivel de maiștri, dar per general se atestă o îmbunătățire a situației. Asta se vede și din vocabularul pe care îl au acum discipolii școlilor. Dacă până acum cu greu pronunțau niște noțiuni esențiale pentru specialitate, acum e o plăcere să îi asculți cum explică anumite tehnici folosind un limbaj elevat cu termeni și alte noțiuni din domeniu.