Eugen Doga: Vocația este un cod de la Dumnezeu

Primele lecții de muzică le-am luat de la viaţă. Dacă ar fi fost să merg pe ceea ce mă programa societatea, atunci cred că aş fi ajuns un grădinar. Primele mele instrumente au fost grebla şi sapa. Dar lucrurile stau un pic altfel decât vrea omul.

Există un program divin pe care îl avem în noi încă de la naştere sau poate încă mai devreme. Eu un fel de cod, dacă e să mă exprim în termenii de acum, pe care îl avem şi îl purtăm în noi toată viaţa. De acest cod depinde viitorul tutur dogarilor, eminescilor şi a altor maiestri. Toţi venim pe lume programaţi să facem ceva. Eu nu iau în serios teoriile şi am o explicaţie mai simplă: poate când m-am născut eu, Dumnezeu a trecut pe la Mocra (satul de baştină) şi când a scuturat sacul de-supra satului a cazut acest dar peste mine.

Împreună cu grebla şi sapa?

Să ştiţi că grebla şi sapa îşi au muzica lor. De fiecare data când mergeam la muncile agricole ascultam cum sună acestea. Mă uitam la soare, la nori şi auzeam în urechi toate sunetele combinate ca într-o muzică cerească. Eu nu aveam căşti şi nici nu puteam visa la ele pe atunci din cauza războiului, din cauza sărăciei.

Situaţia complicată de după război a fost cât pe ce să îmi joace festa. Mama m-ar fi dat la o şcoală de meserii. Acolo se învăţa doar patru ani, iar elevii erau îmbrăcaţi şi hrăniţi de stat. Şi la şcoala muzicală se învăţa patru ani, dar contribuţia statului la educarea unui artist era mai modestă. Din această cauză am ajuns la şcoala muzicală din Chişinău mult mai târziu decât alţii. Cred ca aş fi prăşit mulţi ani la rând dealurile Mocrăi, dacă mama nu şi-ar fi vândut covorul de zestre. Când am ajuns la şcoală, colegii mei deja ştiiau notele muzicale, iar eu încă mai făceam muzică aşa cum o înţelegeam încă din sat. Dar aveam un vis, un orgoliu – voiam să devin artist, să cânt într-o orchestră mare.

Care a fost prima melodie pe care aţi compus-o?

Eu nu compun muzică, eu o scriu. Nu poţi compune ceea ce este compus deja de natură, de acel cod pe care îl purtăm încă de la naştere.