Cezara Kolesnik: Pentru mine este foarte importantă căutarea

Artista Cezara Kolesnik a revenit acasă cu o expoziție de pictură la Cartego. Trimp de două săptămâni aveți posibilitatea să cunoașteți lumea ei care se remarcă printr-o simplitate pură și totodată complexă, bazată pe un joc de culori pure și strălucitoare reflectate de flori, copii și dragoni pașnici. Expoziția „Reverii cromatice” prezintă 24 de lucrări pe pânză, carton și lemn, executate în tehnică mixtă și ulei.

Cezara Kolesnic este stabilită la Bruxelles unde are și un atelier în care predă pictura celor pasionați de artă. Cesăfiu.eu a întrebat artista care sunt primii pași în lumea picturii și ce ar trebui să facă părinții care își văd copiii pictori celebri.

Cel mai bine este ca părinții să intervină mai puțin în această alegere a copiilor. De multe ori părinții nu își realizează propriile lor ambiții și vise și insistă să își direcționeze copii către anumite lucruri care le-au scăpat lor în viață. Important este să urmărești copilul și să îl ajuți în dorința lui de a cunoaște lumea.

Sunt anumite abilități care arată că un copil ar fi predispus spre pictură? Cum se manifestă acestea?

Există pasiunea copilului față de pictură, față de culori și asta e destul. Nu trebuie nimic mai mult. Odată ce el manifestă curiozitate față de acestea, se poate de lucrat cu acesta și de îndrumat în lumea picturii.

Ce rol îi revine unui pedagog în astfel de situații?

Cred că rolul meu principal este să nu îl încurc să se descopere pe sine și să îl ajut să descopere tehnici să își exprime cât mai bine propriile dorințe. Nu vreau să impun pe nimeni să picteze ca mine. Asta ar fi o greșeală.

Au fost situații când ați fost impusă să le spuneți părinților că pictura nu este pentru odrasla lor chiar dacă ei insistau să îl facă artist.

Foarte rar au fost și cazuri când a trebuit să refuz și era vorba mai degrabă de disciplină care venea de acasă unde probabil că elevul nu avea destulă atenție și atunci încerca să se manifeste în timpul orelor în grup și asta era complicat pentru ceilalți să se concentreze. După mai multe discuții atunci când nu reușim să ne înțelegem ne despărțim. Dar asta se întâmplă foarte rar.

Eu nu insist ca cei mici să meargă ani de zile la orele de pictură din atelierul meu. Dacă pe ei îi interesează o anumită perioadă anumite lucruri pot veni să învețe, dar dacă cresc și depășesc acest interes pentru pictură pot merge în altă parte.

Ați descoperit vreun artist – vreun Michelangelo, vreun Vieru – în perioada de când predați pictura și cum ați reacționat?

Eu nu cred că trebuie să punem presiune pe generația tânără pentru a merge pe anumite modele. Ei trebuie să fie liberi în ași alege calea singuri.

     

Pentru dumneavoastră cât de complicat a fost acest drum pentru a găsi și a stăpâni acest stil inconfundabil cu care se suprapune acum numele Cezarei Kolesnic?

Nu a fost un drum complicat, dar mai degrabă lung în sens, de implicarea mea emoțională și studiile pe care le-am făcut. A contat faptul că m-am regăsit, să spun ceea ce îmi doresc eu, să simplific lucrurile fără ca să le banalizez. E un efort intelectual și spiritual care a dus până la urmă la crearea unui produs artistic.

Putem spune că mai sunteți și astăzi într-o căutare pentru că vedem aici la expoziție și alte stiluri decât cele după care o recunoaștem pe Cezara Kolesnik?

Eu sper că da. Sunt și acum într-o căutare pe care nu o voi abandona niciodată pentru că asta ar însemna că nu mai fac nimic. Pentru mine este foarte importantă căutarea.